duminică, 9 noiembrie 2014

SUNTEM ALTFEL

Mă conving pe zi ce trece că suntem altfel. Până de curând am crezut că românii s-au pierdut pe ei înşişi, că am devenit un popor de manelişti şi de spectacole ieftine la tv. Când toate televiziunile flutură şi strigă cât le ţine gura ce audienţe minunate fac ele cu mizeria umană, ce să mai zici,  dar sigur că sunt "audienţe " muncite din greu de tv şi de multe ori vezi că toate televiziunile se laudă că sunt toate pe primul loc....sigur că locurile următoare rămân goale. Dar nu mai contează, eu oricum mă uit la tv. Nici nu am cum sa fac altfel. Dar de curând mă ocup de un proiect special. ART TIME, un magazin de creaţie, un loc special situat pe stradă cu "cântec" pe Popa Nan.

Aici regăseşti liniştea, spaţiul unde te refugiezi din calea realităţii, aici înveţi un alt tip de socializare, într-un cuvânt, 
TE REGĂSEŞTI.



M-am gândit că trebuie să înlesnesc o cale de a ajunge la uşor la ART TIME.
Aşa că ascultaţi Bucureşti fm, pe 98,3  iar de miercuri până vineri în emisiunea "Pauza de Prânz" realizată de Mihaela Ioniţă se poate câştiga la conursul care vă duce direct la ART TIME . 
Bucurestifm is brodcasting the Art of Living. Ocupă-ţi timpul liber cu pasiune...Miercuri, joi si vineri, la 12.45 , It"s Art time pe 98,3 fm.Participi la concurs pe 98,3fm si câstigi o seara creativa in Arttime.
Noi iti dăm ustensilele tu aduci pasiunea.
Pentru o documentare vă ofer şi adresele lor

http://www.ceramictime.ro/ 

https://ro-ro.facebook.com/Arttimeatelier.
 Şi am avut o mare supriză. Oamenii chiar vor să ajungă într-un
astfel de loc. Aşa că sună, intră
în direct şi răspund la întrebarea moderatorului.
 Vă ofer mai jos câteva fotografii cu cei care vin şi lucrează. În rest totul depinde de dvs.
Ca să ajungeţi la ART TIME ascultaţi Bucureşti fm, emisiunea Pauza de Prânz, cu Mihaela Ioniţă, miercuri, joi şi vineri de la 12,45.

POFTIŢI LA ART TIME.
CHIAR SUNTEM ALTFEL!
ŞI E BINE!!!




vineri, 7 noiembrie 2014

ULTIMII BĂRBAȚI AI ROMÂNIEI



Pe zi ce trece îmi dau seama că am așteptări foarte mari de la oameni care nu pot și nu știu să ajungă MARI, care nu au în genele lor sămânța măreției.

Și ma refer cu precădere la bărbați. De la început vă spun că nu sunt o feministă, ba chiar mă plictisește toată înfoiala asta în pene cu puterea femeilor, etc. Poate e așa, poate nu. Așa că am avut așteptări mari în această campanie electorală, sperând că voi vedea confruntări între 2,3, 4 bărbați care vor să ajungă OAMENI DE STAT.

Fiecare candidat se crede cel mai puternic, dar stând doar în colțul lui de acțiune. Și mă gândesc de multe ori că România a avut bărbați mari, adevărați, care au împins țara spre progres, care au dorit evoluția, indiferent că au fost Regi, Politicieni, Funcționari sau Afaceriști. Forța lor nu a stat în puterea pumnului ci în cea a minții, a viziunii pe care au avut-o. Și mai ales a curajului de a se confrunta în bătălii mari, la propriu și la figurat. În fotografia pe care o vedeți este unul dintre ultimii bărbați ai României.



Vă invit să-l cunoașteți pe dl Gabriel Chirica. El este BUNICUL MEU. L-am cunoscut doar din amintirile lui Meme, bunica mea dragă și din frânturile de viață pe care mama mea le are din perioada când se bucura de tatăl ei.

Bunicul meu mi-a lăsat o moștenire mare și recunosc că sunt foarte bogată de pe urma lui. Mi-a dăruit sămânța ONOAREI, A CURAJULUI, A SPATELUI DREPT.
 Dl Gabriel Chirica s-a născut la Cernăuți pe 2 februarie 1878. Adică Bunicul a fost contemporan cu Eminescu, a trăit aerul regalității, s-a dezvoltat într-o perioadă superbă , La Belle Epoque, a trăit primul război mondial, MAREA UNIRE din 1918, a știut ce înseamnă Marea Criză, apoi s-a bucurat de anii de glorie ai țării, nu a fost de acord cu Carol al II-lea, nici cu Antonescu, dar a luptat cu toată forța lui împotriva bolșevicilor și a știut că 23 august 1944 înseamnă dezintegrarea României.


Bunicul meu a fost un om curajos. În timp ce toți cunoscuții, prietenii, vecinii se evacuau din calea rușilor, el a rămas neclintit în casă, sperând până în ultima clipă . Poate că marele defect al bunicului meu a fost acela de a visa preamult cu ochii deschiși. A fost un om care a trăit prin regalitate, a fost prietenul lui Constantin Tănase, iar la botezul mamei mele a venit special să-i cânte Maria Tănase. A fost membru al Partidului Țărănist iar cel mai bun prieten al său i-a fost Mihai Manoilescu, verișorul său, omul care a făcut parte din istoria României. Comuniștii nu l-au speriat, nici intimidat. Și nu l-au făcut să renunțe la EL ÎNSUȘI. În preajma alegerilor din 1946 bunicul meu era grav bolnav, dar cu toate acestea rușii l-au dus pe targă la Siguranță, să-l ancheteze. O noapte întreagă, mama și bunica l-au așteptat pe strada din fața clădiriri. O noapte întreagă l-au anchetat. 
 Care era vina lui? 

Bunicul meu a muncit toată viața  lui, a deținut monopolul tutunului și cerealelor pe zona Moldovei. Nu era bogat, dar era un om cu stare, cum se spunea. La 60 de ani a avut curajul și forța de a lua viața de la capăt, căsătorindu-se cu bunica mea, o femeie mai tânărăr decât el cu 30 de ani. Pe lângă cei cinci băieți din primul mariaj, Bunicul meu a avut curajul ca la 60 de ani să devină tată, încă o dată, mama mea fiind cel de al șaselea copil al său. Din păcate a fost atât de puțin alături de mama. Despre bunicul meu am atât de multe de povestit. Am dorit să vă prezint frânturi din ce a fost el. Azi este ziua lui.
Bunicul meu, dl Gabriel Chirica ....este unul dintre ultimii bărbați ai României. 

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

CUM AJUNGE UN DOVLEAC .....O LADY

Eu sunt născută în plină iarnă dar nu imi place ninsoarea, detest zăpada.
 Iubesc vara cu zilele ei toride, când totul se topeşte la 40 de grade. Ador lucrurile fine, subţiri aşa că vremea rece mă întristează. Urăsc să pun pe mine un sac de lucruri pentru că sunt o friguroasă. Dar mă simt bine şi primăvara şi toamna. Amândouă anotimpurile sunt pline de inspiraţie. Zilele acestea m-a lovit viroza de sezon, fiind obligată să rămân în casă. Am primit cadou, de la un prieten un dovleac. Mi-a spsu că l-a adus să mă ajute să îmi schimbe starea. Mi-a spus că pot să fac cu el ce îmi trece prin minte. 
La început dovleacul arăta aşa

Am tot privit la acest dovleac. Nici nu mi-a trecut prin minte să îl fac vreo figurină de groază.
 Chiar îmi displace noaptea de Halloween. Nu găsesc nimic special în ea. Am făcut câteva fotografii şi m-am uitat la ele.
Cum o plăcintă nu aveam de gând să fac şi nici dovleac copt, deşi îl ador, cu forma aceasta m-am tot gândit ce să fac.

Să o transform! dar cum şi în ce ?
Prietenul cu pricina mi-a spus că vrea să vadă cum transform eu un dovleac. 
Şi cum nu sunt nici Cenuşăreasa, nici la bal nu mă duc şi nu am nevoie de trăsură am zis că e posibil ca un DOVLEAC SĂ AJUNGĂ O LADY.
Şi iată ce am făcut.
Ea este DEFNE.